Școala Gimnazială ”Alexandru Sever” Moinești a fost înscrisă în programul Olimpiadele K, un program de responsabilitate socială sponsorizat de către Kaufland România și implementat în parteneriat cu Școala de Valori și Ministerul Educației și Cercetării Șiințifice.

Efortul depus de cadrele didactice implicare și elevi a fost răsplătit cu suma de 2000 euro, școala noastră ocupând locul 7 în topul Hărnicuților.

Multumim Kaufland România și Școala de Valori!

ÎNSCRIEREA ÎN ÎNVĂŢĂMÂNTUL PRIMAR 2013

1. Informații privind circumscripția școlară

Străzile arondate unității noastre sunt: str. Alexandru Ioan Cuza, str. Livezilor, str. Martir Crișan. str. Martir Horia, str. Martir Cloșca, str. 22 Decembrie, str. 13 Septembrie, str. Republicii, Str. 1 Mai, str. Lunca, str. Bradului, atr. Avram Iancu, str. Păcii, str. Mihail Kogălniceanu.

2. Numărul de clase pregătitoare alocate:

- 2 clase

3. Numărul de telefon telverde instituit la nivelul I.S.J. Bacău :

TELVERDE: 0800.816.234 va fi disponibil incepand cu data de 01.04.2013, in intervalul orar 08:00-16:00.

4. Informații despre organizarea clasei pregătitoare:

În anul școlar 2013-2014, clasa pregătitoare va funcționa în grădiniță.

Monografia școlii

Ca urmare a venirii la domnie în Principatele Române, a domnitorului Alexandru Ioan Cuza, și în baza reformelor ce s-au făcut în țara noastră printre care și cea a învățământului – încep să ia ființă școli primare.

            Ca atare, ia ființă și în Văsiești prima școală de patru clase, în anul 1865, după cum arată învățătorul Costache Arhip care era preotul satului. Acest lucru reiese dintr-un chestionar completat de către preot și trimis la 25 iunie 1893 cu nr. 525. La fila 20-Revizoratului Școlar Bacău.

            Școala din Văsiești a funcționat în casa unui locuitor din această localitate, fără să i se cunoască numele.

            Școala a funcționat până în 1873, după care este întreruptă până în 1885 din motive necunoscute.

            Actele care se găsesc la arhiva școlii, arată că începând cu 1892, școala este frecventată de elevi și funcționează cu 4 clase primare în localul Primăriei comunei Văsiești.

            În 1897 existau cinci clase primare, circumscripția școlară avea elevi din satele Vermești, Văsiești, Leorda, Șipoteni și Hangani. La început frecvența era mică, frecventând școala doar 15 elevi (în 1892). Primii învățători din 1865 nu-i cunoaștem, ci după 1892-1894- preotul Costache Arhip.

            În perioada anilor 1894-1898 este menționat ca învățător G. Gosav, care este și în continuare după ce se folosește primul local de școala 1907-1908.

            Localul vechi de școală avea două săli de clasă și un hol între acestea, construit în timpul ministrului învățământului Spiru Haret.

            Din documentele arhivei școlare reiese că materialul didactic era foarte precar, sau nu exista, având bănci împrumutate de la locuitorii satului Văsiești. Pe locul unde este acum școala nouă exista o casă bătrânească care a fost demolată în 1936, construindu-se după aceea o locuință pentru directorul școlii, astăzi folosită ca dispensar medical.

            În timpul războiului de reîntregire a neamului românesc 1916-1918 școala suferă mari stricăciuni, servind drept comandamentul trupelor româno-ruse.

            După învățătorul Gosav, urmează ca învățător Ion Cristescu, până în anul 1922, iar între 1922-1923 este învățătoare Lucreția Botez, care se pensionează de la această școală în 1939.

            În anul 1923 este transferat la această școală și numit director, învățătorul Nicolae Itigan, școala funcționând cu două-trei posturi.

            Între 1924-1925 este transferat ca învățător Alexandru Sas, de origine maghiară.

            După 1945 școala funcționează cu cinci clase, ca începând cu anul 1951-1952 a început să funcționeze cu șapte clase.

            Extinderea construcției școlare s-a făcut încă din 1948 când s-au construit două săli de clasă, la care s-a adăugat în 1959 trei săli spațioase, iar în 1964 s-au construit încă patru săli de clasă fiind terminate în 1968.

            În 1974 s-a construit atelierul de băieți cu două săli: lăcătuși și tâmplari.

            În anul 1950 se înființează Grădinița de copii, care la început era frecventată de 12 copii. Din lipsa spațiului, grădinița a funcționat în clădiri diferite, apoi în școală și în ultimă instanță în cadrul fostului local al Primăriei Comunei Văsiești.

            În prezent există un număr de 16 clase I-VIII și 4 grupe de grădiniță situate în cele două corpuri ale școlii. În septembrie 2012 s-au încheiat lucrările de amenajare a grădiniței pe structura clădirii destinată atelierului școlar.

 Grădinița cu Program Normal "Prichindelul" Moinești

 Școala Gimnazială "Alexandru Sever" Moinești

ALEXANDRU SEVER

Alexandru Sever (n. Solo(mon) Silberman, 22 ianuarie 1921, Moinești, județul Bacău - d. 13 mai 2010, Beer Șeva, Israel) a fost un prozator și dramaturg român de origine evreiască.

Biografie

Absolvă Facultatea de Filozofie și Litere a Universității din București în anul 1948.

Emigrează în Israel în anul 1990 unde se dedică scrisului.

În România publică numeroase studii, recenzii și eseuri la diferite reviste literare. Publică numeroase piese de teatru în reviste de literatură, eseuri, semnează prefețele unor volume, publică multe recenzii și reportaje în publicații românești. Piesele sale de teatru s-au jucat pe scenele teatrelor din Constanța, București, Petroșani, Satu Mare, Cluj, Reșița. În toată opera a folosit pseudonimul Alexandru Sever.
  

Opera

• Boierii și țăranii (București, Ed. de Stat pentru Literatură, 1955) este o tragedie inspirată din răscoala anului 1907;
• Cezar Dragoman (București, E.S.P.L.A., 1957);
• Regele, spionul și actorul (București, E.S.P.L.A., 1957);
• Uciderea pruncilor (București, Ed. pentru Literatură, 1966);
• Cercul (București, Ed. pentru Literatură, 1968);
• Noaptea Speranțelor (București, Ed. Eminescu, 1973, volum de dramă, cu piesele: "Divorțul" și "Întoarcerea");
• Impostorul (București, Ed. Cartea Românească, 1977);
• Descăpățînarea, un volum de teatru, cuprinzînd piesele: "Menajera" și piesa "Descăpățînarea", ce pune în scenă tragedia lui Miron Costin. Piesa din urmă apare și în traducerile franceză, germană și rusă în revista "Romanian Review", ca și în limba engleză cu titlul "The Fallen Oak Tree";
• "Eseuri critice" (București, Ed. Cartea Românească, 1982);
• Îngerul bătrîn (București, Ed. Cartea Românească,1982, o culegere de piese de teatru, cuprinzînd piesele: "Noaptea e parohia mea", cu inspirație din istoria Germaniei naziste; "Îngerul bătrîn" și piesa "Un os pentru un cîine mort", drama unei singurătăți de nesuportat;
• Minunile lui Frochi Hirsch, piesă nepublicată;
• Don Juan Apocalipticul (București, Ed. Eminescu, 1984), o culegere de teatru comentat cu piesele: "Îngerul slut", poem dramatic; "Leordenii", trilogie dramatică; "Don Juan apocalipticul;
• Memoria durerii (București, Ed. Cartea Românească, 1985);
• Iraclide, un volum de eseuri despre teatru și dramaturgie (București, Ed. Eminescu, 1988);
• Cartea morților(Tel Aviv, Ed. Papyrus, 1995);
• Inventarul obsesiilor circulare (Cluj, Ed.Apostrof, 1999);
• Insomniacii (București, Ed. Hasefer, 2000).

 

 

n

n